Prin prezenta lucrare ne-am propus sa abordăm exclusiv problematica calităţii procesuale pasive a executorului judecătoresc în cadrul contestaţiilor la executare introduse potrivit  dispoziţiilor art.399 alin.1 C.proc.Civ care prevede: „Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută  de art. 2811, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de Lege” cât şi plângerile împotriva refuzului executorului judecătoresc formulate potrivit art. 53 alin 3 din Legea 188/2000 care prevede:
    (1) Refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silita se motivează, daca parţile stăruie in cererea de îndeplinire a actului, in termen de cel mult 5 zile de la data refuzului.
    (2) In cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act partea interesata poate introduce plângere in termen de 5 zile de la data la care a luat cunoştinţa de acest refuz la judecătoria in a cărei raza teritoriala işi are sediul biroul executorului judecătoresc.
    (3) Judecarea plângerii se face cu citarea parţilor. In cazul admiterii plângerii instanţa indica in hotărâre modul in care trebuie întocmit actul.
    (4) Hotărârea judecătoriei este supusa recursului.
    (5) Executorul judecătoresc este obligat sa se conformeze hotărârii judecătoreşti ramase irevocabile.
    (6) Nerespectarea, cu rea-credinţă, de către executorul judecatoresc a obligatiei stabilite in alin. (5) constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la unu la 3 ani, iar daca fapta a fost savarsita din culpa, cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
Calitatea procesuală este titlul legal care îndreptăţeşte o persoană să fie parte în proces, iar prin calitate procesuală se înţelege interesul îndreptăţit al unei persoane de a cere concursul justiţiei ce izvorăşte din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport -recunoscut de lege in conexitate cu acel drept.
Calitatea procesuală trebuie analizată, de regulă, potrivit art.136 C.proc.Civ. pe cale de excepţie întrucât este o excepţie de ordine publică ce face de prisos analizarea pe fond a petitului în contradictoriu cu executorul judecătoresc acesta neavând legitimare procesuală (legitimatio ad causam) pentru a figura ca parte în proces.

Atât în contestaţiile la executare cât si în plângerile împotriva refuzului executorului judecătoresc formulate potrivit art. 53 alin 3 din Legea 188/2000 calitate procesuală au doar părţile implicate în raportul execuţional: creditorul şi debitorul, pe cale de excepţie terţul poprit, dar nu şi organul de executare silită, cu atât mai mult forma juridică în care acesta îşi desfăşoară activitatea, în speţă Biroul Executorului Judecătoresc.
In susţinerea acestei teze vin dispoziţiile Legii 188/2000, legea specială, care potrivit art. 53 alin 3 se prevede ca judecata plângerii se realizează cu citarea părţilor(părţi în faza executării fiind debitorul şi creditorul). Mai mult, alin.5 al aceluiaşi articol stabileşte obligaţia executorului de a se supune hotărârii judecătoreşti prin care se soluţionează plângerea, text de lege care ar fi inutil dacă executorul(sau biroul executorului) ar fi parte în cauză.
      In ceea ce priveşte biroul executorului judecătoresc ca forma de organizare acesta nu poate figura ca parte in proces neavând capacitate procesuală întrucât executorul judecătoresc este cel investit cu exerciţiul unor atribuţii care i-au fost conferite prin legea 188/2000, iar Biroul Executorului ca forma de organizare nu are personalitate juridică  potrivit art. 41 si 45 din Statutul Executorului Judecătoresc, patrimoniul biroului executorului judecătoresc având regimul juridic al bunurilor afectate exercitării profesiei executorului judecătoresc.
În consecinţă, în toate cazurile, calitatea procesuală se analizează în raportul juridic născut prin existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana celui care este titularul dreptului subiectiv dedus în justiţie, precum şi în condiţia unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana celui obligat în raportul de drept substanţial.